Tudor Gheorghe și soția lui, Georgeta Luchian Tudor, au trăit o frumoasă poveste de dragoste, iar în cadrul podcastului “Altceva cu Adrian Artene”, la care a fost invitat în urmă cu un an, artistul a vorbit despre cum era cea care i-a fost alături și cum l-a ajutat să devină cine este astăzi. După moartea soției, Tudor Gheorghe a început să se regăsească î n poezie și să compună melodii.
“Fără doamna Tudor, eu nu știu dacă eu aș fi devenit ceea ce sunt. A fost sprijinul meu cel mai adevărat. Ea și-a sacrificat într-un fel cariera punându-se în slujba liniștii mele. Ea a înțeles că în casa aia, cel mare eram meu. N-a ținut niciodată să iasă în față. Atunci când o vedeai, nu puteai să-I spui altfel decât “doamnă.”
Așa era. Pe mine m-a ajutat să ies din această stare puterea mea de a mă dedica muncii. În această perioadă m-am apropiat de cel mai mare poet român, Arghezi, asta nu înseamnă că îl contest pe Eminescu și realitatea lui. În această perioadă, citeam o poezie, care îmi plăcea, o mai citeam de câteva ori până așteptam să se cânte singură.”, a povestit Tudor Gheorghe, conform Kfetele.ro.
Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc la teatru, după cum povestea interpretul în urmă cu ceva timp, cu toate că maestrul o cunoștea din facultate pe femeia de care avea să se îndrăgostească. “Eram student, deci o ştiam din facultate. Era mai mare decât mine, era în anul IV, eu eram în anul I şi la intrarea din holul din institut, pe Strada Măgureanu nr.
1- deasupra Teatrului Bulandra, acolo era Institutul de Teatru- era un panou, la intrare, pe care scria «Ne mândrim cu fruntaşii noştri».”, a spus Tudor Gheorghe. Soția lui Tudor Gheorghe, Georgeta Luchian Tudor, a murit de vârsta de 86 de ani, iar decesul ei a lăsat în urmă multă suferință pentru artist.
Cum și-a petrecut Tudor Gheorghe copilăria la țară
„Copilăria fost fascinantă. Poate chiar cea mai frumoasă perioadă din viața mea pentru că nu aveam griji. Mă trimiteau cu vacile, petreceam cu copiii, ne urcam în copaci ca nebuni, dacă ne era sete, mergeam la vacă, storceam de cinci ori, luam o gură de lapte. Nu mai era nicio problemă de microbi. Ne urcam în copaci când se făceau zărzărelele mici și ne mai dădeam jos la nuci, mereu eram din pom în pom.
Zburdam, eram ca pasărea cerului. Tata a zis că am fost un copil cuminte, dar și eu zic că am fost cuminte‘, a povestit Tudor Gheorghe, conform Radio Impuls.
Artistul era de mic copil pasionat de muzică, astfel că oamenii nu ezitau să-l cheme să cânte la treburile câmpului, pentru a-i bucura pe săteni. Copilăria lui Tudor Gheorghe a fost, însă, marcată și de un moment greu, atunci când tatăl lui a fost închis.
„A urmat perioada cea mai dificilă a existenței mele, exact atunci s-a frânt copilăria mea, când tata a fost închis, eram în clasa a-8-a. Am avut har și am cântat de mic.
Una dintre cele mai frumoase amintiri este că eram la secerat. Era la apus, oamenii se ajutau între ei. Și ca să meargă treaba mai repede, mă urcau în păr să le cânt. Ce era mai frumos pe linia satului decât atunci când treceau flăcăii cântând, seara’, a mai spus marele artist, conform Viva.
